Posts Tagged ‘cetatea ideala’

Despre cetate si cetatean

May 4, 2010

Istoria nu se repeta. Este o axioma care ar trebui insusita de fiecare generatie. Insa istoria poate oferi exemple graitoare pentru limitarile inerente impuse de conditia  umana. In primul rand, cele doua mari modele pe baza carora s-a construit civilizatia occidentala, Atena si Roma. Nici pozitiile geografica, nici resursele naturale, si nici macar formele constitutionale imbracate de cele doua orase  nu pot explica pe de-a intregul destinul lor aparte. Ceea ce le-a conferit aura de maretie este in primul rand dimensiunea politica a tesaturii sociale. Thalassocratia ateniana si Republica Romana s-au bazat pe o categorie extinsa de cetateni cu drepturi si privilegii, dar si cu obligatii si datorii constient asumate de fiecare in parte. Cetateanul-soldat de pe triremele ateniene de la Salamina sau din legiunile romane de la Zama reprezinta explicatia pentru vitalitatea celor doua edificii politice. Intr-un discurs celebru atribuit de Thucydides lui Pericle, marele om de stat atenian sesizeaza corect aceasta dimensiune istorica. Pericle considera ca cetatenii Atenei sunt mai importanti decat templele si cladirile ei. De aceea, in cazul invaziei Atticii de catre spartani, se ia in calcul varianta parasirii cetatii de catre proprii cetateni. Astfel, Atena este considerata a fi de catre Pericle, mai putin cetatea in sens fizic, cat  mai degraba ansamblul corpului de cetateni. In momentul in care Atena sub presiunea exercitata de proprii cetateni adopta modelul armatelor de mercenari, apar primele semne ale dacaderii sale politice. Apelul la cetatea lui Pericle pe care Demostene il adreseaza atenienilor la un secol distanta este tardiv si anacronic. Atena devine de acum inainte un oras marginal pentru imperiile succesive, un centru intelectual ce se hraneste din amintirea istoriei sale glorioase. In cazul Republicii Romane, constatam aceeasi involutie. Stralucitele discursuri ale lui Cato sau Cicero in Senatul roman nu reusesc sa evite transformarea  cetateanului-soldat in cetatean-asistat. Extinderea cetateniei la scara unui Imperiu tricontinental a salvat pentru cateva secole constructia politica inceputa de Republica Romana. Roma devine insa o metropola parazitara pe trupul vigurosului Imperiu care traieste prin aportul noilor cetateni din provinciile marginale. Astfel, nu este de mirare ca cei mai importanti imparati romani sunt nascuti pe sol extraitalian.

Constructiile politice moderne, ale statelor-natiuni, au fost cladite pe aceeasi responsabilizare politica a propriilor cetateni. Natiuni ale caror state a fost desfiintate sau temporar suspendate (cazul polonezilor sau germanilor), si-au revenit rapid tocmai datorita acestei coeziuni politice a corpului social. Este ceea ce lipseste in momentul de fata romanilor. Erodarea spiritului civic, depolitizarea agresiva promovata in cei 40 de ani de comunism (“politicul” se reducea la exercitarea unor forme ritualice periodice), inculcarea pasivismului in straturile profunde ale societatii, toate aceste elemente au concurat la creionarea profilului de asistat al pseudocetateanului roman. Nu jocurile marilor puteri si nici macar clasa politica se fac vinovate de starea jalnica a societatii romanesti. Adevarata vinovatie e lipsa de constiinta civica si de reactie politica a unei populatii mancurtizate ce a incetat de mult timp sa mai formeze o comunitate de proiecte si interese.

Atena lui Pericle

April 16, 2010

“Nu exista exceptii in viata noastra publica sau in cea privata. Nu suntem suspiciosi unii cu altii si nici nu ne suparam pe vecin daca face ceea ce doreste. Nu ne uitam urat la cel care, desi inofensiv, nu ne este placut. Si nu am uitat sa oferim spiritului nostru obosit relaxare dupa munca. Avem jocuri regulate si aducem sacrificii tot timpul anului. Acasa avem un stil rafinat de viata rafinat si incantarea pe care ne-o produc zi de zi aceste lucruri ne ajuta sa invingem melancolia. Datorita maretiei orasului nostru, fructele intregului pamant ne sunt oferite din belsug, astfel incat ne putem bucura de bunurile altor tari la fel de liber ca si de ale noastre.

Apoi, pregatirea noastra militara este din multe puncte de vedere superioara aceleia a adversarilor nostri. Orasul nostru se deschide intregii lumi si nu alungam vreun strain si nici nu-l oprim sa vada sau sa invete ceva care, divulgat vreunui inamic, s-ar putea dovedi avantajos pentru acesta. Nu ne bazam pe aranjamente sau viclesug, ci pe inimile si bratele noastre. Si in domeniul educatiei, in timp ce ei inca din frageda tinerete sunt supusi unor exercitii laborioase, care sa-i faca mai curajosi, noi traim mai lejer, dar suntem gata in egala masura sa facem fata primejdiilor carora le fac si ei fata.

Daca noi preferam sa infruntam primejdiile cu inima usoara, dar fara un antrenament laborious, si cu un curaj care se obtine din obisnuinta fara a fi impus de lege, nu suntem noi cei care au castigat cel mai mult? Noi nu simtim durerea in mod anticipat desi, atunci cand soseste ceasul, putem fi la fel de bravi ca si cei care nu-si permit sa se odihneasca. Astfel orasul nostru este in egala masura de admirat pe timp de pace ca si pe timp de razboi, deoarece iubim frumosul, dar avem gusturi simple si ne cultivam mintea fara a devenim mai putin curajosi. Bogatia o folosim nu pentru a ne lauda, ci atunci cand este cu adevarat nevoie de ea. A ne recunoaste saracia nu este o rusine. Adevarata rusine este aceea de a nu face nimic ca sa o eviti. Un cetatean atenian nu neglijeaza statul pentru a avea grija de propria sa gospodarie, si chiar aceia dintre noi care suntem angajati in propriile noastre afaceri avem o idée foarte corecta despre politica. Nu il consideram pe cel care nu se intereseaza de problemele politice doar un personaj inofensiv, ci unul de-a dreptul inutil Si daca putini dintre noi sunt initiatorii vreunei politici, suntem cu totii buni judecatori ai ei. Marele obstacol in calea actiunii este, dupa parerea noastra, nu discutia, ci lipsa acelei cunoasteri obtinute prin discutia premergatoare a actiunii. Avem deci o mare putere de a gandi inainte de a actiona, dar si o mare putere de a actiona, in timp ce ceilalti sunt curajosi pentru ca sunt ignoranti si incep sa ezite cand se gandesc mai bine.”

(Thucydides, 2.34-2.46)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.